Frunză verde și o nucă,
îmi veni un dor de ducă,
un dor care mă usucă,
îmi urlă-n cap ca o nălucă,
nu mă pot ține de muncă,
mă pălește cu poruncă,
inima devine stâncă,
dorul încet mă mănâncă,
ca o ploaie, ca un strop,
mă mistuie ca un potop,
sau ca o ploaie de foc.
Să mă ducă, să mă ducă,
dorul și un gând nălucă,
să mă ducă să mă ducă,
că de nu el mă usucă,
nu se-nduplecă de rugă.
Apr 26, 2015
Apr 9, 2015
Aș fi vrut...
Aș fi vrut să-ți dau o floare,
dar ea, oare, viață n-are?
Să îi smulg eu ultima suflare?
Și... n-aș vrea să apelez,
la criminali, în piețe.
Florile stau moarte-n vaze,
ce tristețe.
Apr 6, 2015
Chiot
Frunză verde de alun,
am băut eu nu știu cum,
de am devenit păgân,
tot înjur și tot îngân
și tot urlu de nebun.
am băut eu nu știu cum,
de am devenit păgân,
tot înjur și tot îngân
și tot urlu de nebun.
Subscribe to:
Posts (Atom)