Bătea un soi de nepăsare-n geam,
în cameră cu liniștea, tavanul era calm.
Un ceas, ne pândea cuminte la ușă,
trăindu-și gândurile sale de căpușă.
Pe podea, pe scânduri, florile de praf
păreau ofilite, în valuri, perdea și cearceaf.
Ne aprindeam imagini de la o veioză,
încă îmbrăcați – în stare de nimfoză.
Umbrele noastre se atingeau pe un perete,
în timp ce ne șopteam urechilor secrete,
la margine de lumi concrete.
La Poarta Crișului,
Dumincă, 11 Octombrie
2015.
No comments:
Post a Comment