Treiului

Dragoste, fortuna, fericire,  

de ce voi trei v-ascunde-ți de mine, 

ce jocuri poartă zeitățile meschine, 

de tot îmi dați târcoale ca niște jivine 

și mușcătura voastră tot uită să mai vie.

Necanonică 18

Cel ce nu va crede
se va pierde căutând,
în deșert sau în largul apelor,
în cosmos sau la suprafața planetelor,
cât setea strămoșilor noștrii e vie încă, în noi.

Sfârșindu-se pe dușumea

Din privirea ta mi se deschide universul,

îi dezvăluiești misterele cu mersul

unei pensule în albul unei pânze,

culorile se zbat ca-n dansul unei frunze

în vântul ușor al unei minți confuze

ce caută o logică pe care să viseze

lucid – de la sine să nu se deculpeze.

Când tu adormi mi se închide universul,

sub pleoapele tale, mi se generează versul

ca o conexiune mentală cu profunzimea

din canapea, ce e egală cu adâncimea 

în care îți afunzi submarinul de vise de catifea,

ca un șaman ți le trezesc pe toate la o cafea

coborându-te ca pe o plajă, pe dușumea.

La Poarta Crișului,

Dumincă, 6 Septembrie,

2015.