VII.

Stropi de ploaie

neobişnuiţi şi siniştrii

îmi tulbură balta sufletului

în care mă vedeam aşa cum

doar Narcis se vedea pe sine

în apa limpede a unui izvor.

Dezechilibrat

în fizicul mental

caut să aprind măcar

câte un bec de 100

sau de 75 de waţi

în fiecare încăpere

în care se găseşte încă

întunericul ce acoperă

adâncimile sufletului.

Nota bene:   Când e vorba de suflet,

                 nu se face economie.

E furtună.

Adaug cu nebăgare de seamă

încă două linguriţe de nelinişti

în ceaşca de ceai verde şi neliniştit

încep să sorb puternic,

cu ochii aţintiţi spre peretele gol –

văd peretele plin ca un ecran

căci ochii mei,

văd prin..

Girişu de Criş,

11 Iunie 2012,

16.51

 

Tregiversare (sau metode de amânare)

Îmi rămâne ceasul în urmă,

iar limbile lui în suflet îmi scurmă

cu ciocul de fier, mă bate

ca un ciocan în piept –

ca un orologiu fixat

pe peretele inimii mele.

Ticăitul, e destabilizator psihic,

niciodată nu bate timpul în loc

rămâne doar femeia ce calcă

pe toc, să calce cămaşa

de sărbătoare şi cravata neagră

pentru nopţile albe,

insomniaci încercăm să umplem

măcar câteva sticluţe

cu şiroaiele de timp ce curg

până la secarea izvoarelor

din corpurile noastre

în ultimele zile de secetă.

Nimeni

nu poate

să oprească

robinetul.

Nici medicul,

nici instalatorul,

nici poetul.

 Girişu de Criş,

3 Iunie 2012,

14.24