VII.

Stropi de ploaie

neobişnuiţi şi siniştrii

îmi tulbură balta sufletului

în care mă vedeam aşa cum

doar Narcis se vedea pe sine

în apa limpede a unui izvor.

Dezechilibrat

în fizicul mental

caut să aprind măcar

câte un bec de 100

sau de 75 de waţi

în fiecare încăpere

în care se găseşte încă

întunericul ce acoperă

adâncimile sufletului.

Nota bene:   Când e vorba de suflet,

                 nu se face economie.

E furtună.

Adaug cu nebăgare de seamă

încă două linguriţe de nelinişti

în ceaşca de ceai verde şi neliniştit

încep să sorb puternic,

cu ochii aţintiţi spre peretele gol –

văd peretele plin ca un ecran

căci ochii mei,

văd prin..

Girişu de Criş,

11 Iunie 2012,

16.51

 

Tregiversare (sau metode de amânare)

Îmi rămâne ceasul în urmă,

iar limbile lui în suflet îmi scurmă

cu ciocul de fier, mă bate

ca un ciocan în piept –

ca un orologiu fixat

pe peretele inimii mele.

Ticăitul, e destabilizator psihic,

niciodată nu bate timpul în loc

rămâne doar femeia ce calcă

pe toc, să calce cămaşa

de sărbătoare şi cravata neagră

pentru nopţile albe,

insomniaci încercăm să umplem

măcar câteva sticluţe

cu şiroaiele de timp ce curg

până la secarea izvoarelor

din corpurile noastre

în ultimele zile de secetă.

Nimeni

nu poate

să oprească

robinetul.

Nici medicul,

nici instalatorul,

nici poetul.

 Girişu de Criş,

3 Iunie 2012,

14.24

Introducere în qudatologie

Fiecare atingere
a degetelor mele
pe pielea ta,

e o adiere sinistră
ce controlează
până şi interiorul
sălbatic ca o mare,
adâncă şi sărată
în care înoţi
dezbrăcată
de fiecare dată.

Buzele tale tăinuiesc
o cheie care deschide
şi închide mai multe
universuri cunoscute
doar de tine,

singura iniţiată-n cele
ale qudatologiei.

Iubitei mele,
Razielle.

Girişu de Criş,
23 Aprilie 2012,
14.59.

VI.

Timpul de-acum

ne înghite corpurile

în neant ca o dihanie

de şarpe gigant.

Eu, cobor adânc

sub gânduri negre,

la un izvor al groazei mele

să-mi ude cerul gurii

uscat ca un cuptor

în care arde victima

vreunui omor.

În umbra

gândurilor reci,

pe trepte ce duc

la izvoare – cobor

cu tălpile goale

şi sufletul îmbrăcat

de sărbătoare,

să-mi spăl mâinile

murdare şi ochii

şi tot ce-i atins

de păcat.

Timpul –

peste noi

s-a ridicat.
 

Girişul de Criş,

23 Aprilie 2012,

16.52.

D e V i f o r ,

ş i   d e  i u b i r e

E vifor afară.
În cameră e frig.
Caloriferul e firbinte,
de pe o ţeavă picură încet,
dar zgomotos, apă firerbinte-n podea.
În rest, e linişte. În rest, nu se mai aude
decât vijelia jivină-n ferestre,
iar noi, ne găsim pictând portrete rupestre
ale timpului în care Sol ne era încă, prieten.

Mucha doarme-n puf roşu pe calorifer
şi ne spionează cu urechile ei micuţe
şi delicate la mişcare,
ca aripile de fluture.
Pe tine te urmăresc
cu privirea cum îmi dai târcoale
cu anumite gânduri ce-mi sunt
necunoscute încă.

Zăpada se ascunde şi-n pod,
se culcă la noi la perete
în mai multe straturi,
parcă de frică de ghete.

Te-am pierdut din ochi,
şi m-am trezit cu tine-n spatele meu.
Nu ştiam la ce să mă aştept,
aşa că am cedat, e vreme prea rea
pentru război, aşa că am capitulat
şi m-am băgat de bună voie în pat.
Am închis şi becul şi stiloul.
Te ţin în braţele mele nesigure,
să te ţin în siguranţă şi căldură
căci eu nu dorm
niciodată,
înaintea ta,

Iubitei mele Razielle,
Girişu de Criş,
Lupercalia,
2012,
13.48

V.

Leşin

existenţial,

în momente de

angoasă ce se

multiplică cu

palpitaţii şi

transpiraţie;

de parcă mai mereu

am gura uscată şi

mintea atât de

întunecată, încât

pierd amintiri.

Timpul se scurge şi

nu e îmbuteliat de

nici o companie de

stat ori

privată.

Am o frică

constantă de

a nu fi.

 Girişu de Criş,
26 Ianuarie 2012,
17.47.

U t o p i e

 

u t o
p i e


Visez
de mult o femeie
ce ţine în mâini o cutie,
e noapte şi tot în jur e câmpie,
vântul bate domol dar cu tărie
îmi agită friciile toate legate de o funie

şi atunci parcă mă trezesc transpirat,
în urechi încă aud un lătrat
ce nu-l pot oprii nici atunci
când mă spăl cu apa
rece pe faţă
şi nu mă
recunosc

când
privesc în oglindă,
de parcă  nu am trăit
mai bine de douăzeci de ani
împreună cu mine ca spirit şi trup.
Apoi îmi aduc aminte visul de parcă
nici măcar nu s-a terminat, şi parcă
e încă câmpie stihie, iar femeia
goală din vis îmi întinde
cutia ei veche de lemn.
Curiozitatea mă face
să o deschid şi atunci
închid visul şi mă trezesc.
Nu vreau să ştiu
secrete când
mă trezesc.

Girişu de Criş,
22 Ianuarie 2012,
18.35.

IV.

Eul
îşi cară nevroza
pe chipul umbrit de veioză,
îşi scoate-o ţigară din toză,
fumează grăbit dar gândit
de parc-ar construi
în juru lui un zid
de nezdrobit,
la care
muzele-şi plâng
vidul ursit de horoscop,
etern şi fără un anume scop.

Girişu de Criş,
14 Ianuarie 2012,
20.10.

P s i h o z ă

De parcă s-a sfârşit uni-versul
într-o seară-n care
mă gândeam intens
la nemurire.

Încercam să scriu din infinitul
infinitului şi socoteam
câtă materie primă
e necesară,
cât capital,
cât suflet,
câtă cerneală.

Aveam pagini pline de uni-vers
sub forma unor hărţi
indescifrabile.

Asta-i mansonerie
ar ataca unii, dar alţii,
alţii ce-ar zice
dacă ar ştii că
printre paginiile
alea multe
de pe masă
aveam până 

şi schiţele
originale ale creaţiei,
ale bărbatului
şi nu în ultimul rând
blueprint-ul femeii.

Cu toate astea în faţă
eram pe cale
să devin un tiran,
doar un blitzkrieg
pentru a cuceri până
şi ultima redută a femeii
şi a-mi instaura regimul
de austeritate.

I-aş fi distrus
orice mişcare de rezistenţă
cu mâinile goale, cu strategia
exerciţiilor de fizică mentală,
căci îi cunosc toate formele,
până şi cea mai adâncă peşteră.

Ar fi supravieţuit poate,
doar până la punctul G,

dacă nu s-ar fi sfârşit lumea.

Girişul de Criş,

10 Ianuarie 2012,

14.12.