Sânt gânditorul de piatră,
buzele mele sculptate
sânt mute, sânt grele,
sânt ca de piatră
sculptată
de-o mână
stângă de fată
de-o mână
stângă ciudată
ce viaţa o-nchide
în forma de piatră,
când udată de ploaie,
când uscată de soare...
Gândul meu apasă pământul
care nu a auzit cuvintele
inimii mele de piatră
sculptată de ciocan
şi daltă
de-o mână
binecuvântată
de-o mână
nevăzută
ce ideea o-nchide
în forma de piatră,
când lovită de vânt,
când cioplită de daltă...
München,
23 Octombrie 2011
