Jan 25, 2010

Transplant (Din Galeria a-II-a)



Doar şti că mi-am
repudiat iubirea, între ace(le) coaste metalice ce,
plăsmuiesc un înveliş impenetrabil...

Să nu intre nici un strop de lumină prin,

tăinuirea enigmaticelor gânduri... Nu-mi acopeii retina,
cu durerile tale de carne neîncepută,
ce se transmută
perpetuu-n
cuvinte.

Neatinsa ta piele, printre degete-mi alunecă armonios,
ca petalele de muzică neînflorită... încă,
te simt prin toţi porii,
deschişi numai ţie,
iubito.

Jan 20, 2010

. . . I n F i c t i o n ( f i l m n o i r )




E x t e r i o r :

păsări cu penele arse, se sting în cer;
orizontul pare pierdut
la periferie...
                                            în eter,
luminifer... ceva se aprinde,
arde şi străluceşte,
ambiguu...                                 
                                      ...ca-n cer,
se naşte-un cancer,
ce,
dizolvă în paharul din

I n t e r i o r :

în care... te privesc dormind goală sub
gândurile mele...
dincolo de tine, începând căderile mele repetate;
din visare... număr minutele petrecute
atât de aproape,
de tălpile tale pline de filosofia unei tinereţi,
pline de păcate/le...
ce le-am scris din beţiile noastre ero(s)tice,
în templele,
în care Ἀφροδίτη se fereşte de fiul capriciilor ei...

I n t e r i o r ( u l ) :

se întrerupe, de parcă ar cădea cortina peste noi,
ne-am pierdut în bezna creată,
divizaţi...
şi uzaţi...
ne întrerupem, de parcă ne-am înălţa spre un,

sau o... nimic.
Singurătatea e atât de prezentă încât...
aş putea fi ultimul Om ce încă îşi mai caută iubita
printre ciupercile nucleare,
de la care, se simte mirosul de război
de independenţă necâştigat încă, în

I n t e r i o r :

dizolvat în paharul din
care,
un cancer se naşte,
                                         ca-n cer(u')
ambiguu...
strălucind şi arzând
luminifer... aprinzându-se ceva,
                                            în eter,
la periferie...
pierdut pare orizontul,
stins în cer, ca penele arse a păsărilor întoarse în

E x t e r i o r .


   - un film lipsit de gri... doar în alb şi negru -

Jan 10, 2010

Secvenţe de ploaie (16 mm film)



Plouă torenţial.

Picură de prin pământ, de prin asflat, se scurge de pe blocuri înalte,
se prelinge de prin copaci şi de pe stâlpii de iluminat... în înalt;

plouă spre cer, în bălţile din nori.

Tălpi ne-uni(ce)-forme calcă anost asfaltul ud, picături de apă de ploaie cad
de pe pantofi pe umeri şi pe cap... fără umbrelă, fără ochelari, fără joben.

Ce picături frumoase-i curg pe ten,

intrată-n Barul de Fum, o Ea, amantă a cuiva. Întregul sună lichid până şi
vaporii din muzică de jazz; o ceaţă interioară umple paharul de rom,

dintr-un unghi static neluminat prea bine,

pe o masă de lemn... un domn schiţează nuduri ale unor prostituate
ce au săvârşit cele şapte păcate, neiertate de lacrimile ce-au curs pe frunţi.

Interior gălăgios...

pe geam se scurge ploaia-n sus; lumini exterioare urcă-n jos pe străzi, pe trotuare,
uşa se trânteşte-n urma unei siluete, prinzând degete de ploaie-n toc, ce sar în prag (pic-pic-pic).

Eu-ul a fost văzut ieşit dintr-o sală de cinema,


printre stropii de ploaie ce i se ridicau pe faţă înflorindu-i gândurile scurte într-o peliculă,
editată bizar în anumite secvenţe de ploaie... un film de 16 mm.

În Piaţa Mare,

un tip îmbrăcat în costum de scafandru defilează printre oamenii necoloraţi,
în juru lui se pierde culoarea, iar porumbeii înoată aproape de asfalt,

iar peştii zboară prin bălţile cereşti...